Indragosteala

Iachh ... nu suna deloc bine ...:D .Asta e un sentiment destul de idiot . Te gandesti numai la respectiva/ul , o multime de fluturiasi in stomac , nu ai pofta de mancare , te trezesti visand aiurea etc .Neahh , nu suna prea bine . Totusi eu cred ca m-am indragosit de mare anul asta . Altfel nu imi explic ce se intampla cu mine . E drept ,mereu am iubit marea , dar niciodata nu am exagerat . Anul asta s-a cam schimbat situatia . M-am indragostit de mare ,de libertate , de valuri, de nisip , de mirosul de sare . Simt ca doar marea ma poate scoate din starea asta de plictiseala si sufocare totala . Nici macar Bucurestiul, dragul meu Bucuresti nu ma atrage in momentul de fata . Incredibil , nu pot sa cred ca am spus asta . Ciudata treaba , ce-i drept dar poti oare sa ii comanzi inimii ? Ma simt ca un porumbel intr-o cusca aurita , toata lumea incearca sa imi fie pe plac , insa sunt prizoniera . Fiecare ora petrecuta "afara din cusca mea" este platita scump de constiinta mea si de gura lu' mama . Chiar daca imi permit sa imi iau cateva ore libere de la invatat , simt acceasi apasare , acelasi aer sufocant . Si atunci nu imi ramane decat sa evadez , sa visez , doar ca uit de multe ori sa ma mai si trezesc , fapt pentru care era sa fiu calcata de o masina :)) . Totusi , in scurt timp voi fi acolo , eu si cu marea ( asta suna cam patetic, nu :">) sau bine , nu doar eu si cu marea , eu libertatea si o vodka  :d