desi nu credeam ca ma voi simti vreodata asa cum ma simt azi , se intampla. Daca a existat vreo zi in care chiar mi-am dorit sa dispar , sa nu mai exist ... cred ca asta este . M-am uitat la "lost" si mi-a placut tare o replica ..."asa e soarta . Unii trebuie sa sufere ":. Cam asa ma simt eu acum . Pierduta , singura , dezamagita , departe , iar singura , pustie , departe. As vrea sa existe un loc unde sa plec si sa uit ca exist , sa fie ca si cum nu ar fi fost nimic ....Pacat ca nu exista. Exista doar o singura nenorocita de realitate din care nu am cum sa scap . De ce trebuie sa se intample unele lucruri pe care nu le poti face sa fie cum vrei tu ? De ce nu poti sa spui "imi doresc "si sa se intample? de ce nicio dorinta adevarata , sincera nu se indeplindeste ? si de ce lumea asta e asa cruda ? si de ce viata te izbeste uneori atata de tare ? ca s ate trezesti ? si dupa ce te trezesti ce faci ? cred ca mai bine nu mai dormi deloc , ca sa nnu te trezesti , ca sa simti durerea asa cum e ea. Sa nu o mai amelioreze nimic . Sa te macine usor usor pana te seaca de viata . Ma simt groaznic si atat ....

uite ca iar a venit iarna . Usor  usor , fara sa imi dau seama am mai tercut peste un an si imi aduc aminte de ce faceam anul trecut pe vremea asta . Imi aduc aminte ca aveam niste prieteni fara de care nucredeam ca as putea exista vreodata , mai aveam putin si faceam 18 ani ( in sfarsit ) , visam la ziua in care voi ajunge la facultate si voi fi departe de ai mei asa cum imi doream . Ei bine , acum toate astea s-au implinit , dar nu stiu ce a mai ramas defapt din tot ce visam eu ca se va intampla cand voi fi in locul in care imi doream atat de mult , Bucuresti . Nu stiu daca mi se mai pare ceva lafel de frumos cvum visam atunci ca va fi . Nu stiu daca a mai ramas ceva din viata mea de atunci si din ce simteam atunci .Acum , totul este diferit . Imi dau seama ca multe din lucrurile la care visam eeu erau simple vise , copilarii , lucruri care nu au nimic de-a face cu maturitatea . Imi dau seama  ca acum chiar am ramas singura asa cum am vrut eu . Nu mai e nimeni sa maintrebe daca imi e foame , daca vreau ceva sau daca nu vreau sa dorm doua ore ca sa nu mai fiu obosita . Acum stiu ca desi e multa lume in jurul meu , eu sunt singura pentru ca fiecare are problemele lui si nimeni nu ma mai pune pe mine in fata asa cum se intampla inainte .Acum nu mai sunt eu in centrul universului nimanui si toti isi vad de viata lor asa cum fac si eu . Uneori este bine . alteori nu e chiar asa bine pentru ca imi dau seama ca ma aflu intr-o inapere plina de oameni pe care ii cunosc dar cu care nu am defapt nicio treaba . Imi dau seama ca as pute alafel de bine sa nu fiu acolo si nimeni nu s-ar prinde . Asta inseamna oare sa irti iei zborul si sa te descurci singur ? Sa te trezesti peste noapte ca nu mai insemni nimic  pentru nimeni ? Sa fi pe cont propriu si sa nu iti peste de cel de langa tine ? Parca nu as vrea sa cred asta .....si nici macar nu cred ca eu voi putea face asta
vreodata ....

Anul trecut asteptam pe vremea asta sarbatorile , asteptam prima ninsoare , bardul de Craciun , cadourile intre colegi si tezele :)) . Anul acesta nu stiu daca astept ceva pentru ca nici macar nu stiu ce ar trebui sa astept . Sau pe cine . Sau ce . Stiu ca inca astept bradul si cantecele de Caraciun si astept sa fie cum nu a mai fost pana acum ..Sa imi bata inima tare tare cand ma uit la beculetele de Craciun si sa imi pun o dorinta in noaptea dintre ani . Dar cred ca nu voi face nimic din toate astea pentru ca ....lipseste ceva .Nu stiu inca ce , dar simt eu ca lipseste .