de departe...

de vreo saptamana am parasit zgomotosul si anostul meu oras ca sa ma refugiez la tara , in locul pe care il asteptam cu atata nerabdare si dragoste in alti ani. Desi nu credeam , anul asta chiar ma bucur ca sunt aici , ca ma pot relaxa fara sa am vreun scop anume si logic, ma bucur ca am scapat de ai mei (mai exact azi au plecat in sfarsit acasa spre bucuria mea). Totusi , aflandu-ma aici imi aduc aminte fara sa vreau , dar cu placere si nostalgie de anii in care imi petreceam vacantele aici . De povestile pe care le spuneam la poarta cu toti copiii, de serile in care mergeam la dicoteca :)) cate 3 km pe jos , de prima dragoste, de zilele in care stateam cu verisoara mea si faceam "mancare", de dealurile pe care mergeam cu mamaie , de padurea in care imi era frica sa intru   si de muulte multe altele. Acum parca prea putine dintre obiceiurile pe care le aveam atunci s-au pastrat . Prea putine locuri au ramas neschimabte si prea putin mai sunt prietenii de alta data pe care ii gaseam aici . Acum , am crescut si totul a devenit doar un alt loc in care ma duc pentru ca nu am unde sau pentru ca trebuie. Imi este dor de vremurile in care numaram zilele pana aveam sa vin aici , pentru ca stiam ca voi gasi ceva care sa ma faca fericita . Chiar si praful de pe strada neasfaltata imi placea. Facea parte din farmecul locului . Nu stiu sigur daca locul asta si-a pastrat farmecul dar nu il mai vad eu sau daca a disparut. Imi placea locul asta inainte pentru ca era neatins de tot ce gasesti in oras . Era o alta lume , o lume in  care nu imi era frica , in care ma simteam fericita .Desi inca ma mai simt bine aici datorita linistii si a peisajului , simt ca nu mai este ..." locul meu fericit" ...Si chiar imi pare rau :| ...:-<